| 1.
|
DENUNT'A, denunţ, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunostinţa unei autorităţi săvârsirea unei infracţiuni, a face un denunţ. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. - Din fr. d'enoncer, lat. denuntiare.
Sursă
: DEX'98
(59360)
- cornel |
| |
| 2.
|
DENUNT'A vb. 1. a pârî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. si Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităţilor.) 2. v. dezaproba. Sursă
: Sinonime
( 180889)
- siveco |
| |
| 3.
|
denunţ'a vb., ind. prez.1 sg. den'unţ, 3 sg. si pl. den'unţă
Sursă
: DOR
(239084)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DENUNT'A den'unţ tranz. 1) (persoane) A învinui printr-un denunţ; a pârî; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca încetând de a fi în vigoare. /<fr. d'enoncer, lat. denuntiare
Sursă
: NODEX
(331299)
- siveco |
| |
|
|